Trece sau nu trece motiunea de cenzura? Este probabil intrebarea cea mai frecventa din discutiile acestor zile. Cine voteaza, cine tradeaza, cine absenteaza, cine plateste, cat se da pentru un vot, toata lumea calculeaza, aduna, socoteste.
In cele ce urmeaza propun o solutie rationala, de avarie, pentru profunda criza politica in care ne aflam. Pe langa celelalte crize: morala, economica, a datoriei publice, a locurilor de munca, a investitiilor, a plecarii elitelor si altele.
Pe scurt este vorba de un guvern condus de un tehnocrat, care sa aiba in componenta 2-3 reprezentanti ai partidelor mari, mai degraba din linia a doua, cunoscuti ca buni tehnicieni in domeniile lor de expertiza. Sa aiba si recunoasterea finantei mondiale, ca fara banii ei nu putem iesi din groapa economica in care singuri ne-am bagat. Ca fraierii.
Sa vedem pe rand argumentele.
Ni s-a explicat tot timpul, inclusiv de catre Presedintele Traian Basescu, ca un guvern de tehnocrati, fara sprijinul unui partid puternic in Parlament, va servi doar ca tap ispasitor pentru nemultumirile oamenilor, fara sa poata promova si duce la bun sfarsit reformarea si modernizarea societatii romanesti. Un argument valabil, demn de luat in seama.
Ce s-a schimbat? Faptul ca nu mai avem un partid puternic, care sa genereze reforma si transformarea institutionala si mentala, atat de necesare.
PD-L, care si-a asumat acest rol in ultimii doi ani, este in corzi, groggy. Sub loviturile sindicatelor, amenintarea strazii si insultele opozitiei si-a pierdut busola intr-un asa hal ca nici nu mai stie cum voteaza. Are nevoie de o perioada de refacere, in care sa-si linga ranile, sa mai uite lumea de cei doi ani grei in care ne-a condus. Sa-si asume apoi in palmares Legea pensiilor, Legea salarizarii unitare, restructurarea si reducerea aparatului bugetar, posibil Legea Educatiei Nationale si alte cateva reusite. Adica sa se prezinte cu fruntea sus in fata electoratului anului 2012.
Dar urmatoarele luni, posibil de iarna grea, cu inchideri de scoli si spitale, cu drumuri si strazi paralizate de zapada, cu presa mogulizata tinzand la paroxism, ar fi mortale pentru orice partid, fie el condus si de sfinti.
PSD si PNL vor sa darame guvernul Boc, pentru a demonstra propriilor votanti ce potenti sunt Ponta si Antonescu, dar nu vor sa acceada la guvernare pentru aceleasi motive. Cum sa se descurce fara bani, ce oameni sa promoveze ca ministri cand mai toti sunt perceputi de opinia publica ca niste oi negre! Nici nu invata bine usile ministeriale si prima zapada isi face aparitia. Si a disparut si combinagiul sef, Viorel Hrebenciuc, care face si desface intelegeri si guverne.
De comisia comuna, PSD-PNL, pentru viitorul program de guvernare nu se mai aude nimic, lucru previzibil, cele doua programe economice lansate de curand de cele doua partide nu se pupa de nicio culoare. Nici in punctele neesentiale.
Cu viitorul premier se bajbaie, ba ca ar fi iarasi Johannis, ba Stere Farmache sau Mariana Gheorghe (?), ilustri aproape necunoscuti, cu exceptia lui Johannis, care a si declinat oferta acum cateva luni.
Si atunci? Cu cine va forma opozitia un nou guvern? Care ar fi noul program de guvernare, care trebuie adoptat in Parlament, odata cu noul guvern? Mister sau neputinta? Dar UDMR, ce rol va juca, ca fara voturile lor nu se poate trece un nou guvern?
In aceste conditii toate partidele castiga daca isi conserva capitalul electoral pentru 2012. Si accepta un guvern de sacrificiu (nu de serviciu), fara alegeri anticipate in plina criza. Ca nu convine nimanui sa se prezinte in fata unui electorat flamand, inghetat si disperat de privatiuni.
Se contureaza, deci, urmatorul scenariu. Motiunea va trece cu binecuvantarea Presedintelui si cu cateva voturi din PD-L si/sau independenti. Presedintele va chema partidele si le va propune varianta unui guvern de tehnocrati, care sa scoata tara din criza si sa plateasca oalele sparte de partide in ultimii 20 de ani. Este si varianta pe care o cer PSD si PNL. Cu specialisti de rangul doi, din fiecare partid, care la o adica sa poata fi usor sacrificati, de dragul imaginii publice. Si cu promisiunea, scrisa sau nu, ca vor sprijini in Parlament legile necesare reformarii statului si institutiilor sale.
Ultima intrebare, cea mai grea, cine va fi noul premier? Un as din maneca Presedintelui. Sau a altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu