vineri, 24 decembrie 2010

Ce intelegem prin modernizarea Romaniei?

Exista o dezbatere publica, regasita in multe institutii media, despre ce ar trebui sa intelegem, specialisti sau simpli consumatori de productii media, prin sintagma
“modernizarea Romaniei”.

Multa lume isi da cu parerea, mai mult sau mai putin avizat, in domenii pe care le cunoaste sau nu le cunoaste.

Incerc sa fac un rezumat, o sinteza, din ce am reusit sa parcurg pana acum, considerand tema atat de importanta incat nicio contributie nu este de neglijat.

Propun cititorilor HotNews.ro sa contribuie sau macar sa semnaleze articole interesante cu acest subiect, pe care le vom aduna pe site-ul proaspat infiintat, www.proiectdetara.ro . Aici gasiti deja opinii pertinente ale unor specialisti de marca. Le adresez rugamintea sa contribuie in continuare cu articole avand aceasta tema.

Exista opinii, unele de la cel mai inalt nivel (Presedintele Basescu, de exemplu), din care rezulta ca nu este necesar un proiect de modernizare propriu Romaniei, ca este suficienta proiectia “Europa 2020” cu cele 7 initiative programatice (“O Uniune a inovării”, “Tineretul în mișcare”, “O agendă digitală pentru Europa”, “Folosirea eficientă a resurselor în Europa”, “O politică industrială pentru era globalizării”, “Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”, “Platforma europeană împotriva sărăciei”). Nu sunt de aceeasi parere. Tarile UE au caracteristici aparte, puncte de pornire distincte, istorii diferite, unele cu traume adanci in mentalul colectiv, provocate de regimuri precum cel comunist sau nazist.

Asa stand lucrurile, un efort continuu de a ne proiecta viitorul pornind de la realitatile noastre, nu ale altora, este o intreprindere cat se poate de intemeiata si justificata. Avand in vedere si crizele in curs sau pe cale sa izbucneasca.

Care ar fi principalele repere ale unui astfel de proiect ?

1. Reprofesionalizarea Romaniei

Tema este extrem de importanta, exista si un Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) avand exact acest subiect.

Importanta reprofesionalizarii Romaniei rezulta din faptul ca in ultimii 20 de ani, “logica” electorala, ca parte a logicii politice, a impus in administratia centrala si locala sponsori de partid, politruci, lipitori de afise, un popa director la Caile Ferate si iata, un ultim exemplu, o experta in antiterorism ca directoare la ... Biblioteca Centrala Universitara.

Se amana, deloc dezinteresat, decizia legislativa cuprinzand lista de functii ce se ocupa politic la fiecare schimbare de regim. Restul posturilor se ocupa prin concurs, nefraudat, presa si societatea civila avand acces la toate etapele de organizare si derulare a concursurilor.

Specialistii de prim rang refuza posturi intr-o administratie dominata de politruci. Iata exemplul lui Mircea Miclea, seful Comisiei Prezidentiale care a elaborat strategia pentru educatie. Domnia sa refuza cu obstinatie postul de ministru al educatiei in guverne politice, pentru ca isi respecta principiile, pentru ca nu vrea sa “stea cu fata la partid”, in loc sa promoveze interesele sistemului de invatamant.

Este si motivul pentru care cred in continuare ca este nevoie de un guvern de tehnocrati pentru urmatorii 2 ani, printre altele pentru a curata administratia centrala si locala de politruci si oameni de partid.

Cei 150 de specialisti, scoliti in strainatate pe banii Guvernului Romaniei, nu si-au gasit loc in administratia publica. Si nu exista vreun plan de readucere in tara a elitelor care au plecat aiurea, sa-si valorifice talentele. Este chiar asa de greu de a gasi modalitati de atragere, prin prime de instalare consistente, functii si responsabilitati inalte in stat, cu salarii pe masura competentei, pentru a inlocui politrucii si sponsorii de partid?

Conform prof. Dr. Florin Colceag, in lucrarea Modelul de Tara, urmatoarele etape sunt esentiale:

-atragerea creierelor experimentate in programele curente sau viitoare
-deschiderea si consolidarea retelelor de expertiza
-transferul de bune practici interne sau internationale
-promovarea valorilor profesionale curente sau a valorilor culturale
-crearea de aliante profesionale
-formarea si consolidarea sistemului de invatare pe tot parcursul vietii conform cu normele UE

2. Infrastructura Romaniei

De precizat ca este vorba de infrastructura de transporturi, informationala, institutionala, educationala, sanitara, agrara, etc. Adica de un subproiect al Proiectului de Tara, care sa etapizeze, proiecteze, sa prevada resursele pentru 20-30 de ani de eforturi sustinute in aceasta directie.

Ce-am facut in ultimii 21 de ani? Am directionat fondurile din privatizare spre “statul social”, in fapt momeala partidelor de stanga, pentru a castiga voturi si alegeri, pentru a avea apoi acces la bugetul de stat si bazinul de functii publice. Ne-am ales din vanzarea activelor economiei comuniste cu 150 km de autostrada iar acum ne imprumutam aproape 1 miliard de euro pe luna pentru a plati pensii si salarii, acordate nu din productivitatea economiei ci doar din considerente electorale.

Suntem in continuare o tara de mana a doua, care nu prea conteaza in ochii bogatilor lumii. Nu avem drumuri asfaltate, scoli cu toalete civilizate, spitale curate. Nu intamplator statele “nesociale”, bogate, au inlocuit functionarii cu calculatoare. La noi este de cateva ori mai importanta aceasta inlocuire: computerele nu cer salarii, nu gresesc, nu mint, nu cer spaga, n-au sindicate care sa ameninte guvernul. Suntem inca in situatia, la 30 de ani de la infiintarea internetului, sa obtinem adeverinte de cazier juridic sau fiscal stand la coada la ghisee, ignorati de functionari care-si savureaza cafeaua de dimineata. Nu mai vorbesc de corvoada la care ne supune statul cand e vorba sa-i platim taxele si impozitele.

O parte importanta a acestui proiect ar fi stabilirea prin lege a proportiei din bugetul de stat destinata investitiilor in infrastructura, cheltuielilor cu salarii, cu bunuri si servicii. De asemeni, proceduri transparente de atribuire a contractelor de tot felul, la care sa aiba acces presa si societatea civila.

3. O noua paradigma economica.

Economia cu piete globalizate nu mai asculta de guverne. Asa ca este utopic sa pretindem guvernelor, oricare ar fi ele, masuri de “relansare economica”.

Tot ce poate face un guvern, daca are bani, sa actioneze prin parghii fiscale, in sensul reducerii fiscalitatii si investitii in infrastructura. Ca nu poate sa dea ordine multinationalelor si bancilor care sunt dirijate de banci “mama”, aflate in afara tarii.

O politica inteligenta, coerenta si consecventa ar duce investitiile in cateva “nise”, asa cum Olanda s-a specializat in flori, Belgia in bere si ciocolata, etc.

Exista, cred, un consens ca trei ar fi zonele de interes in care ne-am putea dirija investitiile: ecoagricultura, turismul si industria de IT.

Milioanele de hectare de teren agricol, partial necultivat, cu un bazin de forta de munca de 2-3 milioane de oameni, care fac agricultura de subzistenta in rural, asteapta investitii romanesti si straine pentru a redeveni ce am fost odata: granarul Europei. In loc sa hranim pe altii, importam 70% din mancare, dezechilibrand balantele de plati. Statul trebuie sa investeasca in infrastructura, sosele si ulite asfaltate, sisteme de irigatii pe principiul caderii gravitationale, viabilizarea comunelor mari cu gaze, asfalt, apa curenta, canalizare.

Turismul si industria de IT nu fac decat sa exploateze oportunitatile naturale si inteligenta cu care ne-a daruit natura. Statul le poate doar sprijini prin investitii in sosele asfaltate spre obiectivele turistice, facilitati pentru campusuri de creativitate si inovatie.

Accesarea fondurilor europene este o solutie la indemana tuturor, nu in primul rand a Guvernului, cum ne place sa aruncam cu vinovatii in stanga si in dreapta. De ce nu fac administratiile locale, institutiile publice proiecte care sa fie si eligibile? Pentru ca se tem de controalele foarte dure ale institutiilor europene ? Pentru ca nu stiu sa scrie proiecte ? Atunci sa nu se planga si sa stea cu mana intinsa la guvern.


4. Reproiectarea sistemelor de educatie si formare profesionala.

Dincolo de faptul ca productivitatea si atractivitatea economiei depind esentialmente de calitatea sistemelor de educatie si formare, miza este mult mai mare: refacerea infrastructurii mentale a unei natiuni traumatizate de experiente istorice nefericite.

Am pierdut cultul muncii si al lucrului bine facut, (ma iluzionez ca le-am avut candva), am pierdut sentimentul de solidaritate sociala, de respect al valorilor, in schimb ne-am “manelizat” cultura, educatia, civilizatia strazii.

Ne-am transformat invatamantul in “fabrici de diplome” pe care, in curand, nimeni nu le va lua in seama. Nu mai dam economiei muncitori specialisti, calificati, pentru ca parintii isi doresc pentru odrasle o viata de “boier”, la birou, conducand o firma, ceva, ca destul au tras ei la saiba. Structura sistemului educational a fost conceputa astfel incat majoritatea, daca se poate toti tinerii, sa ajunga sa cotizeze la universitati, spre indestularea baronilor si clanurilor universitare.

Legea Educatiei angajata de Guvern face un prim pas necesar de asanare si curatare a structurilor educationale. Daca nu este validata de Curtea Constitutionala se va intoarce in Senat, care va proceda cum a facut-o cu CSM-ul: la vremuri noi, tot ei: Lidia Barbulescu, Lupascu &co.

Investitia in capitalul uman, in educatie, cercetare, inovare este cea mai rentabila investitie. Cu o conditie. Sa se reformeze mai intai aceste sisteme, sa nu dispara banii investiti ca apa in nisip. Sa avem mecanisme de evaluare si audit, de raportare post finantare, astfel incat responsabilii de cheltuirea fondurile investite sa dea socoteala pana la ultimul leu cheltuit. Abia dupa aceea vor merita sa primeasca fonduri mari de investitii.

Tot din lucrarea prof. Dr. Florin Colceag citata anterior, etapele importante sunt:

-cercetare aplicata, modele de sustinere a acesteia si de utilizare a rezultatelor
-platforme de colaborare de tip cerere-oferta pe noi tehnologii sau solutii manageriale
- programe de aplicare a inventicii ce corespunde la nevoi curente sau viitoare
-venture capital sau angel capital care sprijina dezvoltarea de linii de productie sau crearea de prototipuri
-punerea pe piata a produselor
-capitalul de start-up a unor initiative

5. Reproiectarea arhitecturii institutionale

Este vorba de reproiectarea Constitutiei Romaniei, pentru a da o mai mare flexibilitate, functionalitate si potential de dezvoltare proprii sistemelor mari ale tarii.

Un exemplu curajos. De ce nu s-ar retrage statul din postura de intermediar financiar incompetent si furacios, intre furnizorii de servicii educationale si sanitare si beneficiarii acestora, lasandu-i in contract direct. Pentru functionarea unei minime solidaritati, statul acorda in continuare un minimum de finantare, pentru aceste sisteme, prin vouchere cu destinatie precisa, burse sociale, in rest fiind problema furnizorilor si beneficiarilor sa-si stabileasca relatia contractuala.

Sau in materie de salarizare bugetara. De ce sa stabileasca statul salarii unitare prin care salarizeaza functii, nu performante, un anacronism ramas de la comunisti si sa nu faca alocari globale a fondurilor de salarii, dupa criterii transparente, sa lase managerilor si Consiliilor de Aministratie sa aplice principiul capitalist sanatos, care exista si in sistemul privat: mai putini salariati, mai multa, munca, salarii mai mari. Sunt doar doua exemple, exista multe altele.

Problema justitiei este doar partial rezolvata, anume in domeniul de activitate al procuraturii si DNA. Ramane sa vedem cum se poate eficientiza si curata de coruptie partea care tine de judecatori. Cum se poate tranforma CSM-ul in ceeace se asteapta de fapt de la el. Un jandarm necrutator al activitatii justitiei, nu un bunic intelegator care sa ascunda sub pres prostiile si hotiile nepotilor.

Etapele, in viziunea Prof. Dr. Florin Colceag:

-politici publice din societatea civila
-managementul crizelor
-programe structurale, raspuns la fonduri externe si cereri de fonduri pe directii locale de program
-mecanisme de interventie
-transparentizarea deciziilor
-optimizarea relatiilor de coparticipare si rentabilizarea actiunilor sau produselor optinute


6. Avem si motive de optimism?

Da, nu putine, ilustrate aici. Sistemul bancar stabil, gradul redus de indatorare al tarii, gradul de acceptabilitate privind restructurarile si reducerile aparatului bugetar (nu am avut demonstratii cu morti si raniti ca in Grecia), romanii care lucreaza afara, activitatea procuraturii (DNA, DIICOT), somajul de 8% este sub media europeana de 10% si departe de cel al Spaniei de 21%, din ce in ce mai multi studenti romani decid sa studieze in universitati straine, societatea civila si presa, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie pentru a preveni derapaje in deficitele structurale, productii record in agricultura (9 milioane de tone porumb), politicile si legislatia comunitara, valabile, volens-nolens si in Romania.

Concluzii.

Un subiect important este cine trebuie sa accelereze procesul de modernizare a Romaniei. Trebuie sa asteptam sa se formeze o masa critica in randul cetatenilor constienti de necesitatea modernizarii natiunii noastre? Este rezonabila aceasta asteptare?

Sau e preferabila, ca de atatea alte ori si locuri in istorie, o modernizare cu “sabia”, realizata de vizionari, de “dictatori luminati”, care sa nu astepte masa critica ci sa traga dupa ei popoarele, care mai tarziu le vor multumi pentru asta? Exemplul polonezului Leszek Balcerovicz este concludent. Aproape ca a fost gonit cu pietre pe strazi, iar dupa 10 ani i s-a ridicat statuie.

Si alte intrebari. Face actualul regim si Presedintele Basescu ceeace trebuie pentru modernizarea Romaniei? O sa le multumim candva, ca ne-au pus pe sine, chiar daca acum ii hulim?

Poate opozitia sa faca mai mult decat face actualul regim? De ce ar trebui s-o credem? Pe ce se bazeaza, ca din programele si ideile prezentate deja nu reiese nimic. Protectie sociala din ce venituri, cu ce pret, al sacrificarii infrastructurii si viitorului tarii?

Este corect si moral sa lasam viitoarelor generatii sa plateasca traiul nostru actual, bun sau prost, pentru ca ni-l asiguram doar prin imprumuturi foarte mari?

Este rezonabil ca partidele politice sa lase locul, pentru un timp, specialistilor si profesionistilor, in functiile din esaloanele inferioare? Sa-si rezerve doar functiile de ministri si secretari se stat, asa cum se propune de multa vreme? Cine le poate convinge de aceasta necesitate absoluta?

Este, cum spuneam mai sus, un guvern temporar de tehnocrati, o solutie pentru depolitizarea structurilor administratiei centrale si locale?

Intrebari, intrebari. Cum raspundem si cum ne raportam la ele?

Sper sa starnesc o dezbatere, ca in alte ocazii in trecut, din care sa aflam macar o parte din raspunsuri.

E facil si nerealist sa plasam toata vina pe actualul regim, ca nu pocneste de inteligenta astfel incat sa transforme economia in bici, intr-un an sau doi. Daca ar fi fost posibil ar fi facut-o altii, necondusi de Boc si Basescu.

Sunt multe alte idei, dar spatiul unui articol este limitat. Mai multe idei, propuneri, studii, pe www.proiectdetara.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu