vineri, 12 octombrie 2012

Cine este Ștefan Vlaston?

Pentru ca răul să triumfe în vremuri de criză, este suficient ca oamenii buni să rămână deoparte.

 In momentul de fata pensionar, dupa o cariera de 30 de ani de profesor de matematica la liceul Petre Poni din Bucuresti, dintre care 16 ani director. Am invatat in liceul Traian din Drobeta Tr. Severin, olimpic la matematică, fizică și limba română. Până la nivel regional. Pasionat de politică de la 10 ani. Cultura, nu numai politică, la Europa Liberă (Noel Bernard, cu ale sale editoriale de sâmbăta, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nestor Rates, etc.). BBC, Vocea Americii, în general posturile care ne țineau „în viața” spirituală anticomunistă. Lecturi multiple, tot ce-mi cădea în mână, sute, poate mii de cărți.

Cu părinți de condiție modestă, am plecat singur la facultate, fără niciun sprijin, cu experimente pe la Electronica si Tc, dar am terminat Matematica, Universitatea Bucuresti. Facultatea, simultan cu întemeierea familiei, pornită de la zero.

 Cu apartament luat în rate de la OCLPP. O poveste simplă, ca atâtea altele. Si cu doi copii, un băiat (Eduard) și o fată (Bianca), acum realizați în mediul privat. Fiecare la casa lui. Și cu două nepoțele, Maria și Ioana. După 12 ani în care am lucrat la primul sistem informatic comercial, am ajuns profesor de matematică la Liceul Industrial nr 7. M-am atașat imediat de elevii mei și ei de mine. Am facut o pasiune din meseria pe care am urmat-o cu dăruire și fără întrerupere 30 de ani. Si care mi-a dăruit, la rândul ei, nenumărate satisfacții. N-am avut olimpici, am avut mai mult de-atât, suflete de băieți și fete cărora le-am dăruit sufletul și mintea mea. Daca ar fi s-o iau de la capăt, mi-aș alege aceeasi meserie.

 În ianuarie 1990 am devenit director, cu votul colegilor și elevilor. Deși eram profesor suplinitor și cu gradul definitiv. A fost prima și ultima oară când a fost posibil așa ceva. Am ramas director, o primă etapă, până în 2004, când un tânăr de 15 ani, din afara școlii, fugit de trei luni de acasă, a murit de pancreatită cronică într-un internat al liceului, pe unde se aciuise. Inițial s-a crezut că din cauza drogurilor, ipoteză eliminată după necropsie. N-am fost anchetat, nu mi s-a luat măcar o declarație. Mi-am înaintat demisia pentru a înlesni ancheta, demisie acceptată după două luni, cu motivații mai ales politice. În 2006 am revenit în funcția de director, pentru doi ani, după care am fost dat afară din ordinul expres al ministrului Adomniței, pentru că îi criticam politicile din educație. Am ieșit la pensie în 2010.

În 2005 am inițiat, împreună cu alți colegi, asociația EDU CER, (Educație și Cercetare, www.educer.ro) care a ajuns repede principala forță a societății civile în materie de educație, un critic vehement al tuturor evoluțiilor negative din educație, cercetare și formare profesională. Colegi și amici din universitar, cercetare, preuniversitar, mi-au făcut onoarea să mă aleagă președinte și purtător de mesaj. Cel mai recent succes, demascarea plagiatelor ministrului Ioan Mang.

De-a lungul timpului am colaborat cu personalități marcante, Mircea Miclea, Daniel Funeriu, Florin Colceag, Nicolae Dragulanescu, Marian Stas și alții.

Actuala Lege a Educației Naționale cuprinde și multe din propunerile și ideile mele. În numeroase articole, peste 500, în zeci de emisiuni radio și tv, am promovat interesul elevilor, studenților și părinților, interesul național, evoluția economiei fiind strâns legată de calitatea sistemelor de educație și formare profesională. Politic. N-am fost membru PCR, am urât și urăsc comunismul și socialismul. Cred cu tărie că fiecare isi faureste cu munca și inteligența proprie destinul. Și că nu trebuie să depinde de alții, de stat, de guvern, de regimul politic, care creează condițiile, contextul, necesare nu și suficiente pentru o viață decentă. M-am înscris în UFD, (1998), care a fuzionat apoi cu PNL. Am fost simplu membru al PNL până în 2008, când am fost dat afară din partid, simultan cu eliminarea din funcția de director.

Singura tentație politică ulterioară a venit de la Mihail Neamțu, cu solicitarea de a participa la prima ședință de constituire a Noii Republici. De atunci sunt aici, alături de cei care pun muncă, pasiune, bani, efort, în dorința nu de căpătuire, ci de a construi o viață mai bună pentru noi, pentru copii și nepoții noștri. Pentru mine, mizele unei viitoare cariere, de orice fel, nu mai există.

Sunt motivat de încrederea și convingerea că stau alături de oameni de caracter, cu un proiect comun, aspirații și idealuri comune. Necesitatea implicarii oamenilor de buna credinta, integri, care sa puna interesele societatii deasupra propriilor interese, reprezinta sanbsa poilitica, economica, sociala a momentului in care se afla Romania.

Familia mea este compusa din sotie, doi copii in varsta de 35 si 42 de ani si doua nepoate. Copiii lucreaza in mediul privat si castiga relativ bine, comprativ cu media veniturilor din Romania Resursele financiare pe care le voi mobiliza provin din sponsorizari, ajutoare de la familie, imprumuturi bancare. Expertiza mea se refera la politicile publice sectoriale, in zona educatie si formare profesionala, in care am acumulat competente in 30 de ani de activitate. Cred in libertatea omului de a-si decide singur destinul, fara ingerinta statului, cu cat mai putine constrangeri legislative si normative.

Statul trebuie sa fie unul minimal, creator de cadru normativ si competitiv, arbitru al competitiei economice, profesionale, responsabil pentru calitatea si legalitatea bunurilor si serviciilor aflate in piata, dar nu si jucator, actor, in aceasta piata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu