Politica umplerii burtilor

Titlul, socant, cinic  si neelegant, exprima cel mai bine esenta politicii in orice tara din lume.

90% din electorat este motivat in alegerile sale de perspectiva satisfacerii nevoilor imediate si esentiale, printre care hrana se detaseaza la mare distanta.

Cum sa perorezi despre inalte idealuri de libertate, despre integrare europeana, stat de drept,  democratie, drepturi individuale, cand ascultatorilor le ghiortaie matele de foame. Mai ramane sa proclamam si dreptul la foame.

Asa ca orice alegere, acum in decembrie si oricand, va porni de la intrebarea: ce partid sau alianta va fi capabila sa ne umple burtile?

Ieri s-a vazut mai bine ca oricand orientarea celor doua blocuri politice, USL si ARD, Alianta Romania Dreapta.

USL promoveaza un discurs nationalist, agresiv, presarat cu securisti si comunisti,  fara sa fi socotit cati securisti si comunisti are in randurile sale. Demonizand cealalta partida, aflata la Palatul Parlamentului impreuna cu oficialii de seama ai Uniunii Europene.

Un discurs plin de venin  revansard, rezumat la „jos Basescu”, fara perspective si solutii pentru un viitor tot mai incert.

Va fi acest discurs suficient pentru castigarea alegerilor? Sa presupunem ca da.

Doar ca autorii lui si sefii USL nu par sa gandeasca ce va fi adoua zi dupa. Dupa castigarea alegerilor. Cand vor trebui sa dea ce-au promis. Mancare, caldura in case, salarii, joburi, daca nu, si mai bine, ajutoare sociale, spitale, scoli, etc.

Intr-un context cum nu se poate mai nefericit, cand se inchid afaceri, pleaca investitori, scad bursele, alti investitori nu se inghesuie in Romania datorita instabilitatii politice. Cu posibilitati de imprumuturi externe tot mai reduse, cu un varf de sarcina a platii datoriilor externe in 2013, cu un ministru de finante  tacut ca Sfinxul, semn ca fluiera vantul prin magaziile tarii.  Si cu iarna care bate la usa, posibil la fel sau mai dura comparativ cu anii trecuti.

In conditiile in care 46% dintre romani traiesc in saracie, nu reusim sa absorbim fondurile europene,  cu un potential agricol care ar putea hrani usor 80 milioane de suflete, Romania se uita cu jale la tari precum Polonia, Cehia, care se departeaza inaintea noastra in privinta nivelului de trai.

Este relativ usor sa iei voturile cu promisiuni si manifestatii grandioase, mai greu e sa raspunzi pentru promisiuni neonorate. In care caz razbunarea aceluiasi electorat ar putea merge pana la fugaritul pe strazi a mincinosilor, a demagogilor, a celor care promit doar ca sa ajunga la putere, dupa care Dumnezeu cu mila.

Sa nu ne amagim, radicalismul electoratului a crescut in ultimii ani, dorinta si putinta lui de a sanctiona demagogii este clara.

De cealalta parte, Alianta dreptei, ARD, are drept cale de „umplere a burtilor” integrarea politica, bancara, fiscala, economica in Uniunea Europeana. Ceeace presupune respectarea regulilor clubului, printre care, la loc de frunte, statul de drept, separarea puterilor in stat, valori si principii democratice de la care nu admite nicio abatere.

 Romania are de ales intre cele doua alternative, un populism gaunos, nationalism vadimist, demagogie gretoasa, promisiuni desarte si Uniunea Europeana.

Pentru mine alegerea este clara si evidenta.

UE a oferit locuri de munca la trei milioane de romani, care si-au ridicat nivelul de trai, au inteles ce inseamna munca eficienta, a ferit Romania de populisme desantate, ne-a trimis investitori cu bani, tehnologie, management si piete de desfacere. Exact ce noi nu avem.

Ne-a oferit libera circulatie a oamenilor si marfurilor de care am profitat din plin, un exemplu de functionare economica sustenabila si eficienta in Germania, Finlanda, Danemarca, etc. Si alte exemple de care sa ne ferim ca dracu de tamaie: Grecia, Spania, Portugalia.

Romania nu are decat de castigat prin integrarea in UE, chiar de-ar fi numai tinerea in frau a unei clase politice submediocre, inclinata sa sacrifice interesul national pentru propriile interese si ale clientelei de partid.

Adevarat ca si crizele de tot felul, criza datoriilor suverane, a pietelor, a globalizarii, au aparut in acest context si afecteaza pe toata lumea. Rezolvarea unor crize globale vine, mai degraba, dintr-un efort global, nu unul national.

In concluzie, alegerea din decembrie va fi intre o Romanie nationalista, izolata in propria saracie, in bete cu toata Europa, fara solutii economice si sociale vizibile in momentul acesta si o Romanie in proces de integrare in UE, cu sanse de a-si rezolva problemele de dezvoltare economica, sociala, educationala, culturala, impreuna cu alte state ce beneficiaza de un urias potential, experienta, resurse tehnologice, putere financiara, piete extinse.

Si daca ar fi ca electoratul sa aleaga prima varianta, un castig tot va fi: sa bea paharul de cucuta pana la fund, sa simta pe propria burta ce a ales, iar data viitoare sa caste ochii mai bine. Sau sa mature prin revolta populara alegerea gresita.