A auzit, in sfarsit, si ministrul Pricopie ca sunt diferente
extrem de mari intre notarea la clasa si evaluare rezultata in urma examenelor
nationale.
Elevi care au 9 si 10 la clasa, pica examenul de Evaluare
Nationala cu note de 2 si 3.
Evaluarea in clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, este buna, cu o
conditie: sa nu fie aceeasi mistificare care se inregistreaza si acum.
Ca mistificarea, minciuna si ipocrizia evaluarii au atins
cote maxime, stau marturie mediile de la ierarhia pentru intrarea de la liceu,
in Bucuresti, cu 11.300 de subiecti:
9-10, 38%; 8-10, 61%; 7-10, 77%. Adica suntem o natie de
genii!
Ce se intampla pana la Bacalaureat, cand avem 50% promovare
si sute de licee cu zero promovare sau
pana in 15%, e o intrebare la care nimeni nu stie sa dea un raspuns coerent.
Un sistem de evaluare national, standardizat si unitar,
cinstit si credibil, ar permite inclusiv evaluarea si salarizarea profesorilor
in functie de rezultatele muncii, de progresul scolar al elevilor, de
rezultatele muncii lor.
Motorul motivarii salariale, care nu exista in prezent, ar
ridica imediat perfomanta si calitatea muncii la catedra. Altfel, majoritatea
profesorilor se bazeaza pe principiul obtinerii de foloase maxime cu eforturi
minime. Sau: muncesc ori nu muncesc, acelasi salariu primesc.
Revenind la sistemul propus de ministrul Pricopie, el se afla
in Legea Educatiei Nationale, promovata de ministrul Funeriu, fapt ocolit de dl
Pricopie in declaratia sa de la Eforie.
Problema principala este cum facem ca evaluarile acestea sa
reflecte realitatea, sa nu ne furam iarasi caciula, ca de atatea ori in trecut.
Sa te bazezi pe scoli, directori si profesori, slaba sansa de
reusita, s-a demonstrat si in trecut ca nu se poate. Pentru a-si pazi salariile
si „renumele” scolii, acestia vor fi tentati in continuare sa ascunda gunoiul
sub pres.
In plus, cand ai o scoala fara performante, cu elevi fara
tragere de inima pentru carte, evaluezi prin comparatie. Elevilor mai rasariti
le dai 9 si 10, celorlalti 6 si 7, desi este posibil sa nu stie nici tabla
inmultirii. Si atunci, cum sa echivalezi un 8 obtinut cine stie in ce sat, cu
unul obtinut la o scoala cu prestigiu confirmat de ani de performanta?
Asa dar, evaluarea la nivel de scoala va fi, in multe locuri,
formala si fara consecinte.
Evaluarea la nivel national, controlata de inspectori si
minister ar putea da mai multe rezultate concrete si folositoare, daca respecta
cateva conditii.
1. Sunt urgent necesare bazine de itemi
(subiecte), pe discipline si clase, standardizati la nivel national, pentru ca
nivelul de dificultate sa fie acelasi in toata tara. Sunt usor de realizat daca
actiunea este deschisa tuturor cadrelor didactice, care sa „urce” propunerile lor
de itemi, iar un moderator, specialist,
sa le valideze pe cele oportune. Profesorii castiga puncte la formarea
profesionala continua, functie de numarul de itemi propusi.
2. Aplicatia genereaza teste
personalizate, similare dar nu identice, care se distribuie elevilor spre
rezolvare. In cazul claselor mici, in care corectarea nu poate fi informatica,
pe sistem grila, ea se face incrucisat, in alte scoli, diferite de scoala din
care provin testele.
3. Rezultatele se centralizeaza la
Inspectorate si la minister imediat dupa corectare.
4. Testele pot fi codificate cu cod de
bare, astfel incat corectorii sa nu stie elevii sau scoala de la care provin
testele.
Toate aceste masuri de precautie sunt necesare, cel putin la
inceput, pentru a nu ne trezi iarasi cu rezultate mirobolante, fara acoperire
in competente si cunostinte ale elevilor.
Daca administrarea evaluarii este cinstita, standardizata si
unitara la nivel de tara, vom avea, intr-adevar, o radiografie a invatamantului
la un moment dat, o baza a interventiei tuturor factorilor de decizie, pentru
remedierea situatiei, inainte de a fi prea tarziu.
Sunt de vina profesorii, directorii, inspectorii, parintii,
elevii? Concluzia trebuie trasa la timp, inclusiv de experti independenti, nu
de minister, care, de multe ori, a bagat capul in nisip.
Sunt elevi, care chiar cu bunavointa si efort, nu pot asimila
un curriculum mult prea teoritizat, care pretinde resurse intelectuale de
natura conceptual-teoretica, pe care nu toti elevii le au. (operatii cu multimi
infinite, medie ponderata, inecuatii si sisteme de ecuatii si inecuatii, etc.)
Odata cu revizuirea curriculumului, trebuie reflectat daca
n-ar fi oportuna, dupa modelul german, introducerea filierei tehnologice,
diferita de cea teoretica, inca de la
clasa a V-a, cu un curriculum dedicat elevilor care au o inteligenta mai
degraba aplicativa, practica, cu finalitate la scoli si formare profesionala.
Traseul acesta nu este batut in cuie, daca elevii doresc si pot sa treaca la
filiera teoretica o pot face, dupa sustinerea unor diferente.
Educatia si formarea profesionala stau la baza pietei muncii,
care si ea este suportul unei economii performante si competitive.
Daca neglijam acest domeniu important, nu putem avea
pretentia unei economii care sa genereze un nivel de trai decent pentru
cetatenii romani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu