sâmbătă, 28 decembrie 2013

Bilanţul sumbru al educaţiei în 2013




Abandonul şcolar şi şomajul în rândul tinerilor reprezintă dovada indubitabilă a eşecului şcolii româneşti de a face faţă noilor provocări generate de globalizare şi crizele structurale ale lumii contemporane.
Când tinerii şi părinţii lor au ajuns la concluzia că diplomele necoperite de competenţe nu mai reprezintă o garanţie pentru intrarea în piaţa muncii au reacţionat cât se poate de corect şi normal: ignoră şcoală ca sursă de pregătire pentru inserţia profesională şi socială.
Acum începem să plătim preţul greu al paradigmei Andronescu în educaţie: „noi ne facem că vă pregătim, voi vă mulţumiţi cu diplomele primite”.
Din păcate, în anul scurs de la venirea la putere a USL politica eductionala a fost condusă din umbră de aceeaşi Ecaterina Andronescu, care are un ascendent inexplicabil asupra lui Victor Ponta şi a miniştrilor educaţiei şi, în acest context, educaţia a înregistrat un recul important.
Faptul că elevii au ajuns să fugă de şcoală, în măsură mai mare decât ne prezintă statisticile oficiale, nu pare să dea frisoane conducerii USL. Deşi, economia românească a următorilor ani va fi profund grevată de această realitate.
Singură notă bună rezultă din faptul că premierul Ponta n-a cedat solicitării insistente a Ecaterinei Andronescu ca Senatul să abroge complet Legea Educaţiei Naţionale şi s-o înlocuiască cu „Codul Educaţiei”, creaţia dânsei şi a sindicatelor.
Restauraţia în educaţie. Măcelărirea Legii Educaţiei Naţionale
Acesta a fost principalul obiectiv al miniştrilor educaţiei, dacă n-au reuşit să-l convingă pe Victor Ponta să abroge complet Legea Educaţiei Naţionale. Faptul că orice articol modificat în Lege reverberează în sute de alte articole din Lege şi legislaţia secundară, nu pare să conteze în ochii uzurpatorilor.
Contează restabilirea privilegiilor şi avantajelor universitarilor, singura ţinta a Ecaterinei Andronescu.
Iată principalii paşi înapoi
- Desfiinţarea cotei de 20-30% din Curriculum aflată la dispoziţia şcolii (CDS)
- Se elimină regimul incompatibilităţii între funcţiile de rector, parlamentar, ministru;
- Se elimină obligativitatea părăsirii funcţiilor de conducere şi a titularizării la împlinirea vârstei de pensionare;
- Se elimină obligativitatea „abilitării” pentru accesul la funcţia didactică de profesor universitar şi/sau conducător de doctorate.
- Toate institutele naţionale de cercetare-dezvoltare vor fi trecute în coordonarea Ministerului Educaţiei, iar Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a fost desfiinţată, a decis Guvernul prin ordonanţa de urgenţă care stabileşte nouă structură guvernamentală.
Scandal pe clasă pregătitoare
Deşi Ecaterina Andronescu o dorea la grădiniţă, raţiunea a învins de data aceasta şi clasa pregătitoare a rămas la învăţământul primar. După discuţii infinite, după derută în rândul părinţilor, după toate argumentele pro şi contra, unul dintre puţinele cazuri în care a învins raţiunea.
Planul cadru pentru învăţământul primar
Primul pas, timid, în direcţia modernizării curriculare, marea restanţă a învăţământului românesc.
De atâta descentralizare promovată în vorbe de actuala putere, planul cadru pentru primar conţine „0-1” ore pentru curriculumul la decizia şcolii. Da, aceasta este realitatea, nu este o greşeală. Interesele locale, regionale, ale comunităţilor, ale părinţilor care şi plătesc prin taxe şi impozite educaţia, se reduc la „0-1” ore.
Deşi în proiectul supus dezbaterii publice exista o disciplină agregat, „Educaţie pentru societate”, extrem de importantă pentru realizarea unui sistem coerent de competenţe, ea a fost eliminată până la urmă, probabil la cererea sindicatelor cu argumentul că nu are cine s-o predea. Cu acest argument mai stăm 100 de ani în actuala paradigmă curriculară.
Prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii
Cifrele de şcolarizare aprobate de guvern păstrează erorile din anii trecuţi. 50% dintre locuri sunt alocate filierei teoretice, 10% celei vocaţionale şi 40% filierei tehnologice. Din păcate, şi aceste 40% se realizează doar în proporţie de 25-30%, pentru ca abandonul şcolar aici se regăseşte în primul rând.
Comparând cu piaţa muncii, în ofertele săptămânale ale ANOFM, găsim circa 75-80% din joburi care se adresează meseriaşilor şi muncitorilor de medie sau înaltă calificare, proveniţi din şcoli profesionale (inexistente), nu din filiere teoretice sau vocaţionale. Aceasta este ilustrarea prăpastiei dintre piaţa muncii şi formarea profesională. Piaţa muncii cere 80% muncitori şi meseriaşi, şcoala oferă ZERO. Cu efect devastator asupra competitivităţii şi atractivităţii economiei româneşti.
Şcoala profesională repusă în drepturi de Legea Educaţiei Naţionale funcţionează într-un cvasi anonimat, fără promovare agresivă din partea Ministerului Educaţiei, fără avantaje acordate agenţilor economici care contribuie la formarea forţei de muncă. Nu se anunţă cifra elevilor înscrişi, faptul că beneficiază de bursă de şcolarizare, de posibilă angajare după terminarea şcolii chiar la agenţii economici la care au făcut instruirea practică.
Bacalaureat 2013
Însoţit ca de obicei de numeroase scandaluri, cel mai răsunător fiind cel de la Liceul Bolintineanu din Bucureşti, unde a fost arestată chiar directoarea liceului şi a fost destituit Inspectorul Coordonator al sectorului 5, implicat în scandal. Şi cu intervenţia premierului Victor Ponta care a dat indicaţii procurorilor cum să procedeze.
Deşi procentul general a fost ceva mai bun, comparativ cu anul anterior, a ieşit la iveală implicarea a numeroşi inspectori, inclusiv Inspectori Şcolari judeţeni, cadre didactice, directori. O parte sunt in ancheta, sau au fost trimiși deja in judecată.
Noutatea a venit din partea SRI, al cărui director a anunţat că a fost decizia să personală de a supraveghea şi monitoriza derularea examenului de bacalaureat.
Rezultatele arată 56 licee tehnice cu ZERO promovare la Bacalaureat şi alte zeci cu cifre de promovare până în 10-15%. Adică societatea plăteşte salarii şi funcţionarea pentru sute de unităţi şcolare liceale cu randament zero sau aproape de zero. Probabil un record demn de Cartea Recordurilor.
Că examenul n-a fost 100% corect stau mărturie cifrele de promovare de la judeţul Gorj, situaţie care n-a fost elucidată post-factum de minister nici până în prezent, deşi avea dreptul legal să verifice tezele din centrele de evaluare.
Iată o parte din rezultatele acestui judeţ, probabil nesingulare la nivel de ţară.
La filiera teoretică s-a clasat pe primul loc pe ţara, cu un procent de invidiat, 93,82%. Adică aproape toţi elevii au ştiut să rezolve subiectele grele şi pretenţioase date la această filieră. Chiar şi cei de la Colegiul Naţional Motru, 94,15% şi cei de la Târgu Cărbuneşti, 91,84%. Rezultate miraculoase pentru oraşele de provincie, să recunoaştem!
La Liceul tehnologic din Bustuchin (cum, n-aţi auzit de campioni?) s-a înregistrat un procent de promovare de 85,33%, la Liceul Tehnologic Roşia de Amaradia promovarea a fost de 78,13%, puţin mai mult comparativ cu Liceul Tehnologic din Baia de Fier, 74,77%, la Liceul cu program sportiv din Tg. Jiu s-a înregistrat o promovare de 82,65%. Cine spunea că sportivii, ocupaţi fiind cu antrenamante şi concursuri, nu prea au timp să înveţe carte?
A reacţionat în vreun fel Ministerul Educaţiei? Nu, s-a făcut complice la frauda de la Gorj, că doar n-a tunat şi adunat cei mai buni elevi şi cei mai buni profesori în acest judeţ, în timp ce în Bucureşti au fost licee cu zero promovare la bacalaureat.
Cererea de acces la tezele bacalaureatului de la Gorj ne-a fost refuzată de Inspectorul General de la acest judeţ care a şi declarat public că „hoţul neprins e negustor cinstit”. În Republica România!
Admiterea la liceu şi abandonul şcolar
Rezultatele mirobolante la admiterea la liceu, în oglindă cu rezultatele la evaluarea internaţională PISA demonstrează ce talent avem să ne furăm singuri căciula, să ne amăgim că suntem cei mai tari la note, dar în fond totul e putred, minciuna, mistificare şi ipocrizie.
Că mistificarea evaluării a atins cote maxime stau mărturie mediile de la ierarhia pentru intrarea de la liceu, în Bucureşti, cu 11.300 de subiecţi:
Medii 9-10: 38%; 8-10: 61%: 7-10, 77%. Adică suntem o naţie de genii!
În oglindă, testele PISA ne arată cu totul altceva. România, locul 45 din 65 la matematică (din totalul elevilor români testaţi la matematică, 40,8% au obţinut rezultate slabe şi doar 3,2% rezultate de top), la lectură ocupă locul 50 din 65, iar la ştiinţe locul 49 din 65. Cine minte?
Alături de neactualizarea curriculară la noile realităţi economice, sociale, la noile provocări generate de globalizare şi crize, absenţa unui sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, credibil, care să stea la baza salarizării şi evoluţiei în carieră şi funcţii de conducere, reprezintă explicaţia simplă a eşecului sistemului educaţional românesc.
În ciuda rezultatelor mirobolante, 30% dintre elevii clasei a VIII-a au ales să nu meargă la liceu. Pentru că nu mai au siguranţa că diplomele obţinute, neacoperite de competenţele cerute în piaţa muncii, le-ar mai asigura un loc de muncă în companii private, interne sau europene.
Adăugându-i şi pe cei din anii anteriori, avem sute de mii de tineri, în special în rural, rămaşi cu 8 clase, fără meserie, practicând agricultură de subzistenţă alături de părinţii lor.
Acesta este marele pericol şi consecinţa nefastă a 24 de ani de învăţământ nereformat, marca Ecaterina Andronescu. Tinerii fug de şcoală, nu consideră că le oferă un sprijin în viaţă.
Fără măsuri drastice şi rapide de schimbare structurală şi arhitecturală a educaţiei, acest trend se va accentua în anii ce vin.
În acceasi notă să menţionăm că nu toţi elevii care aveau dreptul să dea bacalaureatul s-au prezentat la examen, iar universităţile, în special cele private, sunt în cădere liberă din lipsă de „clienţi” care să mai arunce banii pe diplome inutile, simple petice de hârtie.
Piaţa muncii funcţionează ca un reglator de ultimă instanţă, „realizează” politici educaţionale în locul statului! Prea târziu, însă!
Ajutoare sociale pentru elevii săraci
Reprezintă un vis frumos, statul n-a avut bani să achite toate cheltuielile legate de naveta elevilor, sunt şcoli care s-au închis cu doau săptămâni mai devreme, în decembrie, din cauza frigului. Şi atunci, de unde bani să se asigure deplasarea şi cheltuielile de cazare şi masa la oraş pentru sute de mii de elevi din rural? Ajutoarele sociale acordate la cel mult câteva mii de elevi nu acoperă nici pe departe necesarul de finanţare. Bani nu există nici pentru şcolile de la oraş, pentru că sunt cheltuiţi aiurea pentru licee tehnice cu ZERO promovare la bacalaureat şi pentru că directorii ascund prin cataloage zeci de mii de elevi care au părăsit de mult şcoala, dar pentru care încasează finanţarea per capita. Şi nimeni nu controlează şi nu-şi pune problema eficienţei cheltuirii banilor. Nici măcar o Comisie parlamentară de anchetă, ocupate de cu totul alte subiecte.
Ultima OUG de modificare a Legii Educaţiei Naţionale reprezintă bomboana pe coliva învăţământului românesc
- Rămânerea clasei a IX-a la liceu, fără niciun argument logic, reprezintă marea eroare a acestei OUG, dată fără consultare publică, în Ajun de Crăciun.
Singura argumentare în favoarea acestei măsuri vine de la Ecaterina Andronescu, care spune că elevii trebuie „extraşi” din mediul rural, unde nu au nicio şansă să înveţe.
Argument preluat de la Ceauşescu, dar atunci era vorba de industrializarea României, de construcţia oraşelor medievale, de faptul că în 1945 Romania avea 75% din locuitori în mediul rural.
Cu totul altfel stau lucrurile în 2013, când locuri de muncă nu se mai găsesc la oraş, iar marea provocare căreia trebuie să-i facă faţă România următorilor ani este dezvoltarea explozivă a agriculturii şi a mediului rural.
În mediul rural locuiesc 40% dintre români, dar contribuie la PIB cu doar 10%. Mulţi tineri au înţeles oportunităţile agriculturii şi se mută de la oraş la sate şi comune, doar Ecaterina Andronescu vrea să „extragă” tinerii din rural să-i aducă la oraş.
Mai bine ar milita pentru o şcoală puternică în comunele mari, pentru programul de campusuri şcolare rurale, început şi abandonat, în bună tradiţie românească. Acest program de campusuri şcolare, cu fonduri europene, mult extins şi refundamentat, este soluţia actuală la învăţământul rural, alături de consolidarea şcolilor din comunele mari care să asigura învăţământul obligatoriu până la clasa a IX-a inclusiv, adică până la 16 ani.
Şcoală bună trebuie să se mute la sate, în comune potente financiar, nu tinerii aduşi la oraş, că nu au ce face aici. Şi nici nu pot învăţa meserii specifice agiculturii (tractorist, zootehnist, etc), la oraş.
În felul acesta s-ar reduce şi abandonul şcolar, şi s-ar pregăti forţa de muncă existentă în rural pentru o agricultură modernă, tehnologizată, cu fabrici de prelucrare a materiei prime, astfel că România să devină grădina eco a Europei.
- Notele din liceu nu vor putea fi folosite la admiterea în universitate. Un lucru bun, care recunoaşte că nu poţi avea încredere în sistemul de evaluare din preuniversitar, dar care nu-i vor împiedica pe cei din universitar să-i admită în facultăţi pe toţi cei care le vor bate la uşă. Altfel, rămân fără salarii.
- Se amână până în 2019 examenele de absolvire cu caracter transdisciplinar
O eroare, transdisciplinaritatea este o dimensiune importantă a educaţiei moderne, şi era prevăzută în Legea Educaţiei Naţionale din 2011. Ce a împiedicat ministerul să ia toate măsurile necesare să fie aplicată în 2016? Incompetenţa!
- Se extinde de la 3 la 6 ani dreptul cadrelor didactice netitulare calificate de a se titulariza în învăţământul preuniversitar, pe baza rezultatelor obţinute la concursul de titularizare.
Şi cine poate garanta că după şase ani cadrele didactice sunt la fel de bine pregătite? Nimeni. O altă eroare grosolană.
- Revenirea începerii şcolii profesionale la 14 ani, după clasa a VIII-a. O eroare, elevii sunt prea mici să înveţe o meserie grea, contructor sau mecanic, nu au resurse fizice şi psihice necesare, acum că tehnologiile au explodat în complexitate. Acesta este şi motivul pentru care Şcoala de Arte şi Meserii s-a dovedit un eșec. Se revine la acelaşi model?
- Se admite intrarea absolvenţilor de şcoala profesională direct în clasa a XI-a.
Asta înseamnă că vor parcurge în cei 2-3 ani de şcoală profesională şi curricula teoretică aferentă claselor a IX-a şi a X-a. Adică, iarăşi încărcăm elevii cu triple sarcini de învăţare: curricula teoretică generală, curricula teoretică tehnică, şi instruirea practică. Cum nu există timp şi resurse fizice şi psihice, probabil prima sacrificată va fi instruirea practică. Cum este şi acum.
Vor ieşi iarăşi meseriaşi fără să ştie meserie, aşa cum se întâmplă acum la filiera liceală tehnologică! Şi asta doar din dorinţa de a mări numărul clienţilor fabricilor de diplome universitare. Soluţia, pentru acei elevi care într-adevăr au reuşit să înveţe, în particular, curricula teoretică generală, o reprezintă examenele de intrare în clasa XI-a.
- Reducerea costului navetei la 50% şi extinderea ei şi pentru orăşeni. Nu rezolvă nici pe departe problemele de fond, costurile deplasării elevilor de la sate la oraş nu se reduc la navetă, ar trebui asigurată cazarea şi masa, pentru cei aflaţi la zeci de km distanţă. Ori aşa ceva statul nu este în stare să asigure pentru sute de mii de elevi. Mai presus de orice, contează faptul că familiile şi-au pierdut încrederea că şcoala îi mai poate ajuta pe elevi să intre în piaţa muncii.
Învăţământul superior
Este domeniul cel mai afectat de restauraţia în educaţie, pentru că Legea Educaţiei Naţionale conţinea prevederi dure privind responsabilitatea publică şi sancţiuni pentru nerespectarea ei, măsuri antinepotism, antiplagiat, de plecare obligatorie la pensie, odată cu împlinirea vârstei de pensionare. A fost realizată clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii cu experţi străini şi agenţie străină de evaluare a calităţii în educaţie, un sistem de alocare a resurselor bugetare funcţie de calitate, toate anulate în prezent.
Revenirea la vechea paradigma de funcţionare a dus şi la prăbuşirea numărului de candidaţi la diplome universitare devenite simple petice de hârtie în piaţa muncii. Mulţi studenţi buni şi foarte buni aleg să invate la universităţi străine, alţii îşi caută calificări în afara universităţilor, în şcoli postliceale sau direct în piaţa muncii.
Ultima OUG, dată în chip de cadou de Crăciun, aduce şi aici modificări substanţiale.
- Se modifică modalitatea de finanţare a universităţilor - se revine la indicatori de calitate. Indicatorii aceştia de calitate înlocuiesc clasificarea universităţilor, avantajând acele universităţi şi facultăţi care au sprijin politic, ai căror conducători sprijină la rândul lor puterea politică actuală. Aparţin clientelei partidelor aflate la putere, ştim cum funcţionează realitatea USL.
- Se abrogă articolul din LEN care permite tăierea finanţării din surse publice a universităţilor care încalcă răspunderea publică. Adică, statul dă bani tuturor, indiferent de prestaţie, de eficienţă şi de activitate în folosul comunităţii. Eventul pe criterii de clientelism politic.
- Consiliul Naţional al Rectorilor a devenit prin lege partener de dialog social al ministerului. Orice ministru este obligat să consulte consiliul înainte de a elabora un act normativ.
Dacă îi va consulta aşa cum a consultat societatea la ultima OUG, în pofida Legii transparenţei decizionale, ne-am lămurit. Comportamentul guvernului, când vine vorba de consultarea factorilor interesaţi, ante-factum, în cazul emiterii actelor normative, denotă dispreţ suveran, indiferenţă faţă de părerea partenerilor sociali, aprecierea că doar guvernul, miniştri şi specialiştii proprii se pricep, restul sunt nişte ageamii şi ignoranţi care trebuie uitaţi.
Concluzii
Anul 2013 ne-a adus în educaţie o realitatea crudă şi cruntă.
- Tinerii fug de şcoală care nu le oferă competenţele cerute pe piaţa muncii;
- Formarea profesională care ar aduce în piaţa muncii meseriaşii de care aceasta are nevoie nu este promovată şi ajutată prin măsuri de cointeresare a mediului de afaceri participant;
- Se menţine politizarea şi centralizarea dăunătoare dezvoltării sistemului în conformitate cu interesele comunităţilor;
- Nu s-a făcut aproape niciun pas înainte în construcţia unui nou curriculum;
- Nu se concepe un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, credibil, de evaluare a performanţei şi rezultatelor muncii, care să stea la baza salarizării, a evoluţiei în carieră şi accederii în funcţii de conducere;
- Se menţine prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii;
- Învăţământul superior a revenit în subordinea baronilor universitari, au fost anihilate prevederile din Legea Educaţiei privitoare la nepotism, plagiat, răspunderea publică a universităţilor, pensionarea obligatorie la împlinirea vârstei de pensionare, incompatibilităţile între funcţii politice şi funcţii de conducere ale universităţilor.
Educaţia şi formarea profesională stau la baza unei pieţe a muncii competitive şi atractive, care stă, la rândul ei, la baza dezvoltării economiei unei ţări.
Privite sub acest unghi, educaţia şi formarea profesională sunt elemente de securitate naţională şi trebuie tratate ca atare.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu