Klaus Iohannis nu da doi bani pe statul de drept

Evenimentul politic relevant din ultimele zile pare a fi girul pe care Klaus Iohannis il da intamplarilor  din iulie 2012.

Numita de unii lovitura de stat, de altii „viol asupra statului de drept”, lovitura de stat de „catifea”, puci parlamentar, indiferent de eticheta a bulversat lumea politica europeana, de la Barosso la Comisia de la Venetia si la Departamentul de Stat american.

S-au scris hectare intregi de proza pe acest subiect. OUG-uri care amputau prerogativele CCR, Avocatul Poporului care se facea ca ploua, Monitorul Oficial trecut in subordinea Guvernului, etc., evenimentele au fost intoarse pe toate partile.

Actul de acuzare prin care Presedintele era suspendat,  conceput in Parlament, era de un ridicol perfect. Privit de la distanta celor doi ani scursi, pentru orice om cu mintea intreaga, nu exista o explicatie, alta decat intentia actualei puteri de a-si subordoneze justitia.

Surpriza vine de la faptul ca prezidentiabilul ACL, Klaus Iohannis, este de acord „pe fond” cu evenimentele din iulie 2012.

Iata declaratia sa:

„fondul problemei, dacă se votează pentru sau contra la momentul respectiv, a fost discutat în conducerea Forumului German și s-a hotărât ca domnul Ovidiu Gant să voteze pentru suspendare”.

Cum directia data de presedintele Forumului German, Klaus Iohannis, mi se pare esentiala, plecam de la premisa ca, pe fond, Iohnnis a fost de acord si a aprobat lovitura de stat din iulie 2012.

Abia acum lucrurile devin extrem de grave.

Evaluarea Uniunii Europene, prin presedintele CE, Barroso, a Comisiei de la Venetia, a Departamentului de Stat american, au fost convergente: ce s-a intamplat in Romania in iulie 2012 excede tratatele la care Romania este parte, Tratatul de la Copenhaga, in primul rand, principiile si valorile statului de drept.

Alaturi de votul PNL in Parlament in martea neagra, apararea parlamentarilor penali de actiunea justitiei, votul pentru cererea de demisie a Presedintelui Basescu, PNL si  Klaus Iohannis se plaseaza in afara statului de drept.

Cum accepta PDL o astfel de pozitie politica este o alta problema.

Importanta acum este pozitia de prezidentiabil a lui Klaus Ioahannis, un candidat care nu da doi bani pe statul de drept.

Pozitia unui presedinte este exact aceea de a veghea asupra respectarii valorilor si principiilor statului de drept, sub aceste exigente candidatura lui Iohannis este grav compromisa.

Cum poate fi un presedinte un politician care este de acord cu actiuni care exced cadrul constitutional? Ce va face cu o posibila repetare, in alt context, a unei lovituri de stat? 

Va fi de acord cu alte evenimente, similare celor din iulie 2012?

Dincolo de calitati de lider si de bun comunicator, la care Iohannis nu exceleaza, apare acum intrebarea esentiala: ce reprezinta statul de drept pentru Iohannis? O poezie, un banc, o gluma, pe care o interpretezi cand si cum ai chef?

Aici mi se pare vulnerabilitatea esentiala a lui Iohannis. Omul nu intelege esenta statului de drept, democratia, valorile si principiile care guverneaza Uniunea Europeana si lumea libera.

Cum presedintele Romaniei trebuie sa fie exact garantul functionarii statului de drept, nu vad cum Iohannis si-ar indeplini acest rol, daca nici nu-l intelege in datele sale esentiale.

Nici nu mai conteaza daca Iohannis s-a intalnit, sau nu, cu Voiculescu la Grivco. Si nici daca nu cunoaste semnificatia unor cuvinte uzuale, precum „politruc”.

Dincolo de toate acestea, ramane intrebarea:  ce reprezinta statul de drept pentru Iohannis?

Pana in prezent, raspunsul e clar. Iohannis nu da doi bani pe statul de drept.

Isi pot permite romanii un presedinte cu o astfel de pozitionare?

Aceasta e intrebarea la care trebuie sa rapsunda alegatorii in noiembrie 2014.